Mama e iubire, tata e putere

Merg des ȋn ultima vreme prin magazine, ṣi uitâdu-mӑ ȋn jurul meu la oameni, am ȋnceput sӑ ȋmi pierd rabdarea. Online-ul mӑ câstigӑ din ce ȋn ce mai mult ȋn ultima vreme, sunt acest cumpӑrӑtor linistit care bea o cafea ṣi priveste pe geam, nu mai dӑ ochi cu vanzӑtoare stresante ṣi din douӑ clickuri face o experienṭӑ de shopping fӑrӑ sӑ audӑ ȋn jur vreun Costel care ȋṣi ȋnjurӑ nevasta cӑ stӑ prea mult la cabinӑ, sau vreo Viorica fӑcutӑ proastӑ de soṭ cӑ iar se uita la vitrine. Mӑ câstigӑ online ul (deṣi nu e o soluṭie) pt cӑ vӑd cupluri care se ȋnjura mult de faṭӑ cu copii, cupluri fade (multe fara copii), care nu par sӑ aibӑ ȋn comun decât ‘nevoia’ sӑ mai cumpere o canapea, sau sӑ schimbe o mobila, sau sӑ bea o cafea la mall pt cӑ acasӑ liniṣtea e prea goalӑ. Oamenii se grӑbesc din ce ȋn ce mai mult ṣi sunt din ce ȋn ce mai puṭin atenṭi unii cu alṭii. Inṭeleg cӑ sunt oameni cu probleme, taxe mari, neajunsuri, mame bolnave ṣi copii nervoṣi dar zӑu cӑ nu are a face cu bunul simṭ si cu respectul. Avem acces la informaṭii ṣi la consiliere, la net ṣi la tot felul de resurse, dar le folosim de multe ori sӑ ne ȋnsingurӑm ṣi sӑ scӑpӑm de realitate. Nici realitatea mea nu e grozavӑ cӑ bag capul la cutie, dar uneori liniṣtea face bine, cititul calmeaza ṣi armonia vine din nevorbit de multe ori.

In capul meu, mama e iubire, iar tata e putere. Bunicii sunt sprijin iar toṭi ceilalti ar trebui sӑ fie ȋmpreuna un cerc, ṣi sӑ completeze toata familia. Asta e idealul poate pentru viaṭa de familie. Si din pӑcate idealul asta se gӑseṣte de multe ori doar pe hartie. In jurul nostru e realitatea cu diverse tipologii, familii, greutӑṭi ṣi derapajul e la ordinea zilei. La fel ṣi asteptarile. Cumva se pot completa acolo unde lipsesc sau unde nu e destul, doar sӑ existe intenṭie si bunӑvoinṭӑ de la fiecare.

Doar cӑ aṣteptӑm mereu de la ceilalṭi sӑ ne facӑ fericiṭi, sӑ ne aducӑ, sӑ facӑ pentru noi, sӑ ne ajute, dar ce sӑ vezi, ȋntr-o zi obosesc ṣi ei sӑ se zbatӑ ṣi lucrurile se intorc pe dos. Când am realizat cӑ totul depinde de mine, m-am liniṣtit (e un citat din Ghandi). Când am realizat cât de mult am de ȋnvӑṭat ṣi de ȋmbunӑtӑṭit, am ȋncetat sӑ mai aṣtept de la alṭii, sau sӑ incerc sӑ ȋi mai repar. Atitudinea noastrӑ faṭӑ de noi ne duce departe dacӑ suntem dispusi sa ne uitam la noi. Nu poate iubita/ul, ṣeful, locul de munca, traficul ṣi nici internetul sӑ ne rezolve nemulṭumirile, numai noi putem. Iar atunci când suntem dispuṣi sӑ ȋnṭelegem lucrul asta, sӑ vedem unde putem sӑ facem mai bine, o sӑ ȋnceapӑ sӑ ne fie bine cu noi, sӑ ne acceptam aṣa cum suntem ṣi sӑ vedem lucrurile din altӑ perspectivӑ.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s