Pӑrinṭii vremurilor noastre, astea moderne, spre deosebire de pӑrinṭi de acum cateva zeci de ani, au acces la tone de informații, citesc mult, cautӑ necontenit ṣi aparent ṣtiu de toate. Au acces sӑ vadӑ ṣi sӑ afle ce le trebuie copiilor chiar ȋnainte sӑ se nască, la toate jucăriile, ustensilele ṣi metodele de educație, la spitale ṣi doctori, sunt maeṣtrii la cӑutat grupuri ṣi la experimentat, ȋnsӑ toate astea devin prea mult câteodată.
Pentru cӑ ce sa vezi? Un bebe mic habar nu are cӑ ai luat tu un căruț scump inainte sa se nască, ca l-ai dat la o grӑdiniṭӑ cu renume cand avea un an sau cӑ i-ai cumparat nu ṣtiu ce cӑrti montessori. Si dacӑ esti plin/ӑ de nervi cu el toatӑ ziua nici nu mai conteaza. Nevoile lui sunt oricum de bazӑ, de timp, afecțiune, hranӑ, siguranța ṣi joacӑ. Si pe măsura ce creṣte ṣi ȋsi descoperă emoṭiile, nevoile nu sunt neapӑrat de a avea mai mult, mai puṭin sau diferit, ci de a se descoperi pe sine, a ȋntelege ṣi a construi persoana care va avea sa devină din copil adult. Capcana noastrӑ ca pӑrinṭi e aceea cӑ mergem tot in direcția de a-i da mai mult, ṣi de a duce copilul la multe activitӑṭi, de a-i demonstra cate facem pentru el (uneori ii scoatem ṣi ochii), dar nevoile lui principale sunt tot de bazӑ, iar dupa cele de bazӑ vin cele de a-ṣi explica ṣi înțelege emoṭiile, reacțiile ṣi oamenii din jur. Copii au nevoie de timp de la noi orice varsta ar avea, chiar ṣi atunci cand sunt mari, adulti sau adolescenți.
Noi, de exemplu, la cinci ani avem o situație cu încrederea in sine, cu încercarea de a intelege cum sӑ facem sӑ avem încredere ȋn noi cu de la noi putere, sӑ validăm cat mai putin ṣi sӑ nu mai asteptӑm de la altii. Sӑ ne simṭim ȋn stare sӑ spunem ce simțim fӑrӑ blocaje, sau sӑ ne fie ruṣine sau fӑrӑ sӑ ne intimideze miss de la grӑdi sau vecina de la bloc. Am cumparat cӑrti, am fӑcut joculete, am discutat cu cineva de specialitate, nu funcționează prea mult. Aṣa ca am dat un pas ȋnapoi ṣi ne-am ȋntors la nevoile de bazӑ. Nu zic cӑ e reṭeta perfectӑ ṣi cӑ ṣtim noi tot, dar am zis sӑ ȋncercӑm pe baza de simplitate. Am gandit mai întâi o discuṭie ȋn care am zis ca daca vrei sa ai încredere in tine e bine sa o iei uṣor si din aproape, fӑrӑ minuni si asteptari peste noapte. Ne-am luat timp pentru asta. Dupa care am dat la o parte laude inutile ṣi recompense ṣi am zis cӑ uite, ca sӑ ai tu singura încredere in tine, e nevoie sa faci tu singurӑ lucruri, sӑ vrei sa le duci la capӑt, sӑ te gandeṣti ce si cum sӑ faci un lucru de capul tau, fӑrӑ multiple indicații si fӑrӑ presiune. De exemplu ȋntr-o zi am gӑtit ȋmpreunӑ, eu am facut cate ceva ṣi ea a amestecat ȋn toate oalele, apoi am spӑlat eu intr-o parte ṣi ea ȋn cealaltă, iar ȋntr-o searӑ am facut schimb de roluri la poveste, ea a spus ṣi eu am ascultat. Ce sӑ zic? Ne ajuta ṣi exercițiile dar ṣi timpul petrecut ȋmpreunӑ, timp pe care mulṭi pӑrinṭi ȋl petrecem uneori căutând răspunsuri prin carṭi ṣi grupuri, gândind cӑ daca ȋi oferim copilului o jucӑrie ṣi 20 de minute de experiment, poate e suficient. Ei bine, s-ar putea sӑ nu fie, ṣi s-ar putea ca timpul sӑ treacӑ aṣa repede cӑ uiṭi care era de fapt problema, iar adultul acela de maine inhibat ṣi nehotărât va fi poate de fapt acel copil pe care nu l-a ghidat nimeni. Aṣa cӑ mai scoateți nasul din carti ṣi din metode, daṭi-vӑ timp sӑ încercați lucruri ṣi sӑ simțiți nevoile copilului, sӑ vӑ conectați ṣi sӑ vӑ ȋntoarceti la acele trӑiri de baza, de foarte multe ori timpul ȋmpreunӑ, răbdarea, ceva info ṣi conectarea, pot aduce ṣi rezolvarea. Iar dacӑ aveṭi copii mari, posibil sӑ fie ṣi mai complicat dar soluții tot existӑ, atata timp cat nu ne dam bătuți.
P.S. Sӑ fiṭi blânzi cu voi, nu e aṣa grav cӑ nu le ṣtiṭi pe toate!
dragӑ bulinӑ 